Pages Navigation Menu

Monografie

Calatorul apusean aflat pentru felurite pricini in Bucurestii secolului al XVIII-lea putea poposi in citeva hanuri de renume. Construite solid si monumental, marile hanuri bucurestene apar in strinsa legatura cu insufletirea vietii economice, cu negotul tot mai prosper dupa slabirea dominatiei turcesti si inceputurile vietii diplomatice in Capitala Tarii Romanesti.
Marturiile scrise ale misionarilor, diplomatilor sau negutatorilor straini vorbesc despre ziduri solide de caramida ce inconjurau curti patrate comunicind cu strada printr-o singura poarta, avind in interior cladiri de jur imprejurul zidurilor si facind corp comun cu acestea. Cladirile propriu-zise ale hanului cuprindeau pivnite, pravalii si odai de locuit. 
Multe din hanurile cunoscute aflate in centrul Bucurestilor aveau in mijlocul curtii interioare biserici sau manastiri; de altfel nu putine au aparut ca anexe ale bisericilor si manastirilor, ridicate de egumeni pentru a spori veniturile acestora.Manastirile Coltea, Sf. Ecaterina, Sf. Ioan, Mihai Voda, Sf. Spiridon, a lui Ghiorma Banul, numita si a Grecilor, Sarindar si Zlatari au avut hanuri mari in Bucuresti.Acestora li se alatura Manastirea Stavropoleos, cu mentiunea ca in acest caz constructia hanului a precedat ridicarea bisericii. 
Constructia hanului si bisericii Stavropoleos se leaga de numele calugarului grec Ioanichie, venit, dupa cum singur marturiseste in testamentul din 1733, din comuna Ostanita, din Epir : 
� Pentru acestea si smerenia mea, din frageda tinerete am ales viata monahala si m-am inchinat Domnului, lasind la o parte ale lumii valuri, la cinstita si sfinta manastire din eparhia Pogonianei, slavita cu hramul preamaritilor voevozi Mihail si Gavriil, numita Gura, linga comuna Ostanita, patria mea, zidita pe o stinca mare.�

Ridicat la inalta treapta de arhiereu, � adica hirotonisit arhiereu al Stavropolei prin ecdosis a prea sfintitului patriarh ecumenic Kir Kir Ieremia, domnul si stapinul nostru�..� Ioanichie cumpara de la Jupineasa Despa, la 6 aprilie 1722, un loc de casa in imediata apropiere a Manastirii Grecilor : 
� Adeca eu Despa ce au fost jupineasa Cartsii, feciorul Carstii vistierul Popescu, impreuna cu fiul meu Tudoran si cu alti copii ai mei, dam zapis Sfintii sale arhimandritului chir Ioanichie de la Pogoniani ot manastirea Sfintilor Arhangheli, cum sa se stie ca-i vinde locul de casa din mahalaua bisericii Ghiormei Banul alaturea cu casele Radului Logofat si raminind multa datorie de la boiarul mieu s-au scos acest loc, de sfintia sa parintele Daniil mitropolitul Tarei si de negutatorii care sunt iscaliti in foita de imparteala casei, ca sa se vinza si sa se dea datornicilor�. 
Locul vindut de jupineasa Despa se intindea de la zidul Hanului lui Constantin Voda ( pe locul fostului Palat al Postelor) pina spre strada Smirdan, invecinindu-se cu proprietatile serdarului Grigorie Greceanul si cu casele Radului Logofat. 
La 1 iunie 1724, serdarul Grigorie Greceanul daruieste bisericii un stinjen de loc deoarece � vrind sfintia sa parintele Kir Ioanichie sa faca o biserica in hanul sfintii sale pe locul Carstii Vistierul, aici in Bucuresti in Mahalaua Grecilor pe linga casa m� si fiindu-i locul pre strimtu, au venit de m-au pohtit ca sa-i vanzu un stanjen de loc ca sa incape altarul bisericii. Deci eu vazindu ca n-are sfintia sa loc de ajuns, am socotit, de buna voia m�, de am afierosit sfintei si dumnezeiestii biserici, unde se cinsteste hramul sfintilor si marilor arhistrategi Mihail si Gavril un stinjen de loc, in lat, ca sa fie pentru pomenir� sufletelor noastre. Care loc iaste si mie de cumparatoare de la Despa, jupineasa Cartsicai sua Carstii Vistierul.Drept aceea am dat aceasta scrisoare la mina sfintii sale�. 
Deci la 1 iunie 1724, hanul este deja ridicat, asa cum pomeneste si testamentul lui Ioanichie, care vorbeste mai intii de han. Dar in acelasi an, 1724, pisania bisericii atesta ca biserica era construita. Lipsa dovezilor documentare despre un plan prealabil de construire a bisericii, faptul ca numai cu trei luni inainte de terminarea constructiei Ioanichie inca mai cumpara terenuri � ca sa incapa altarul �, apoi hotarirea de a mari altarul la numai patru ani de la terminarea constructiei, precum si constatarile ulterioare ale arhitectilor in timpul restaurarilor, il determina pe generalul P.V. Nasturel sa conchida ca Ioanichie gaseste pe locul cumparat in 1722 de la Jupineasa Despa, un paraclis al boierilor Popesti, pe care apoi il repara si transforma succesiv : rotunjeste zidul dinspre rasarit al altarului, adauga absidele, construieste, la 1725, pe locul daruit de Maria, fata logofatului Radului Greceanul, o clopotnita si o pivnita, mareste, la 1729, altarul, facind un schimb de proprietati cu Grigorie Greceanul : 
� Dau scrisoare la cinstita mina parintelui Vladica Stavropoleos, Kir Ioanichie, ca sa stie ca vrind sfintia sa sa mai mareasca oltariul bisericii si neavind loc, m-au pohtit sfintia sa de i-am dat den locul mieu den curte, loc in lat stanjeni unul si o palma si in lung stanjeni 8 si 2 palme. {i pentru acest loc mi-au dat sfintia sa la schimb un loc de linga gradina mea ce sa hotareste cu locul lui Mihai Logofatul, care loc l-au cumparat si sfintia sa de la igumenul Sfintei Manastiri Codrenii, Kir Matei, insa in lat stinjeni 3 � si in lung stinjeni 2 �. 
Pina la moartea sa, in 1741, neobositul Ioanichie adauga rind pe rind hanului si bisericii construite in Mahalaua Grecilor, mosii, locuri, case, vite, tigani, afierosite manastirii de feluriti binefacatori : mosia Cepasoaia, doua clopote, boi si taleri lasati prin testament dar si zapis de intarire de catre Ilinca Cojasca, 5 pogoane de vie din dealul Bucurestilor daruite de Neacsul Vornicul Pitesteanul, 2 pogoane de vie in dealul Bucurestilor lasate de Neacsa, sotia lui Petre Ceprazarul, o casa in Mahalaua Fintinei Boului, lasata de Marica Pitesteanca in schimbul stergerii unei datorii catre Ioanichie, 150 stinjeni din mosia Greci din judetul Vlasca daruiti de jupineasa Dumitrana,Schitul Roata inchinat de ctitorul acestuia parintelui Ioanichie si bisericii Stavropoleos � pentru ca fiind si parintele Stavropoleos dan Patria noastra , pentru aceea am inchinat la sfinta biserica a sfintiei sale ca sa fie statatoare� , mosia Barcanesti, daruita de Constandin Clucerul, case, locuri si gradini cumparate in mahalalele Fintina Boului si Popa Darvasi ( strada Episcopiei). 
Zapisele intocmite de binefacatori si semnate de numerosi martori sunt intarite de hrisoave domnesti, care consfintesc proprietatile si statornicesc privilegiile � milele � acordate de domnitori manastirii Stavropoleos : 
� Ci dar de vreame ce si iubitoriul de Dumnezeu, Sfintitul Mitropolit Stavropoleos Kir Ioanichie dentru ale arhieriei sale dreapte agonisiri, care din milele pravoslavnicilor domni si ale iubitorilor de Hristos crestini, cu rivna dumnezeiasca indemnindu-se au zidit si din temelie au radicat sfintu lacas in orasul Domniei meale Bucurestii intru slava si cinstea mai Marilor Voievozi si Taxiarhi, Mihail ii Gavril si a Sfintului Parintelui nostru Athanasie, Patriarhul Alexandriei, aproape de bisearica ce se cheama a Grecilor, unde sa praznuiaste Nasterea Domnului Hristos, carea iaste inchinata la Prea Sfinta Arhiepiscopie Pogonianii, care bisearica impodobind-o cu tot feliul de odoara bisericesti si sule.Alaturea cu bisearica au facut si case primitoare de streini, adeca han, si case mari pe pivnita de piatra si pivnita de vinzarea vinurilor iar aproape. {i inzestrindu-l acel sfint lacas cu mosii, cu vii, cu tigani, cu dobitoace si cu altele multe lucruri mutatoare si nemutatoare, l-au inchinat cu toate acestea si cu toate veniturile lui den invoirea arhierii sale la sfinta si cinstita manastire care iaste Arhiepiscopia Pogonianii care si acea manastire sa cinsteste iarasi pre numele mai marilor Taxiarhi si sa numeste Gura, aproape de satul Ostanita, de unde iaste patria Sfintiei sale.La care manastire au primit si sfintia sa cinul cel ingeresc si s-au inchinat pre sinesi. 
Ci dar si acest sfint lacas care mai sus s-au zis inchinindu-l si afierosindu-l la acea sfinta manastire, au facut Sfintia s a si carte de danie. Intru care sa coprinde toata zidirea de pre linga bisearica si toate mosiile, viile si alte lucruri mutatoare si nemutatoare cu care o au inzestrat-o. Pentru ca sa fie aceii sfinte manastiri de oarece ajutoriu si folosinta, iar arhieriei sale pomenire veacinica. Care danie si afieroseala pentru ca sa fie intarita si nestramutata si veacinica si cu rinduiala buna � .

Asadar, la 8 noiembrie 1723 Ioanichie inchina Manastirea Stavropoleos Manastirii Gura, Eparhia Pogonianis, din Epir , act care este intarit de hrisovul domnesc de mai sus al domnitorului Nicolae Constantin Mavrocordat. 
La 21 mai 1741, avind deja grija celor ce va lasa in urma sa, Ioanichie face inscris intarit de mitropolitul Neofit, cu privire la urmasul sau la ocirmuirea sfintului lacas si a averilor acestuia, in persoana nepotului sau, ierodiaconul Partenie : 
� �.dorind sa sfirsesc si celelalte chilii si orice altceva ce voi putea sa adaug si fiind eu muritor ca toti oamenii si temindu-ma de o moarte neasteptata, ca nu cumva dupa moartea mea sa inceteze si sa urmeze o piedica la cele hotarite de mine in diata si a dorintei mele, am socotit de cuviinta sa las dupa moartea mea un urmas vrednic.Aflindu-ma acum cu ajutorul lui Dumnezeu sanatos si in deplinatatea mintii am bunavointa sa las urmas la supravegherea si chiverniseala acestei sfinte biserici ca mostenitor al tuturor bunurilor sale insufletite si neinsufletite, miscatoare si nemiscatoare, potrivit celor rinduite in testamentul meu, pe nepotul meu de sora, Partenie, ierodiacon, pe care il cunosc ca fiind cuminte, smerit, ducind o viata curata, linistit si zelos intru cele bisericesti si sfinte, care din propriu indemn a ales viata monahala, care mostenitor al meu sa faca socoteala veniturilor, impreuna cu ceilalti epitropi si ce va prisosi sa trimita la Manastirea din Rumelia si sa cerceteze impreuna cu epitropii, egumenii si proestosii metohurilor manastirii si care din acestia nu are purtare buna si nu chiverniseste bine si nu trimite prisosul cuvenit la metanii, sa-l schimbe. 
De asemenea sa aibe voie si numitul mostenitor al meu sa lase urmas vrednic, la timpul potrivit.Cine va indrazni sa se impotriveasca la cele statornicite de mine si va incerca sa stinjeneasca pe mostenitorul si urmasul meu, de orice stare ar face el parte sau daca va instraina ceva acesta, sa fie afurisit de Dumnezeu Atotputernicul si blestemat si neiertat, sa aibe blestemele celor 318 sfinti parinti si purtatori de Dumnezeu de la Niceea si a celorlalte sfinte sinoade si sa fie de o parte cu tradatorul Iuda, pina cind se va pocai si se va lepada de aceasta rautate si se va bucura de iertare.Numitul mostenitor, dupa moartea mea sa-mi faca pomenirile, potrivit diatei mele. 
Pentru intarirea voiei mele s-a facut prezentul inscris in timpul stapinirii prea cucernicului si inaltatului Domn Ioan Constantin Nicolae Voevod Mavrocordat si s-a dat susnumitului ierodiacon , Partenie, nepotul meu, singur mostenitor. 
Intarit cu propria-mi semnatura si pecete, in fata cinstitilor si vrednicilor de crezare, martori, subsemnatii. 
Ioanichie al Stavropoleos, adeveresc.� 

Partenie ( 1742-1749), al doilea egumen al Manastirii Stavropoleos, se va dovedi risipitor cu averile manastirii, incit va fi alungat dupa numai 7 ani, in locul lui fiind numit egumen Matei Ierapoleos, de la biserica Ghiormei Banul. 

Matei Ierapoleos ( 1749 � 1763) � la fel de sirguitor ca si inaintasul sau Ioanichie, in timpul sau manastirea mai dobindeste mosia Sarbenii, mosia Gratiia, biserica si mosia de la Draghinesti, milele domnesti intarite prin hrisovul lui Scarlat Grigorie Ghica Voevod, innoit si intarit de Constantin Nicolae Voevod, apoi mosia Pitarul, in judetul Vlasca. 

Din alte documente il aflam judecindu-se la divan pentru felurite mosteniri. 

Chiril sau Chirul ( 1781 � 1785), care ii urmeaza lui Matei, apare in foarte putine documente.La 27 august 1781 se judeca pentru un loc de casa al unei vaduve din Mahalaua Fintina Boului, iar la 29 martie 1785 documentele consemneaza un act de invoiala pentru o moara la mosia Roata, act semnat de egumenul Chiril. 

Timotei Arhiereul ( 1785 � 1823 ) recupereaza prin jalba la domnitorul Constantin Mavrocordat, o parte a mosiei Grecii, instrainata de Partenie si care, conform actului de danie, nu se putea vinde. _l mai aflam mentionat intr-un raport al vornicului Dumitru Racovita, referitor la o invinuire a episcopului Buzaului cu privire la un metoh invecinat cu manastirea Stavropoleos, apoi intr-un act de invoiala pentru un vad de moara de la mosia Roata. 

Pahomie ( 1824 � 1828 ) apare si el in documentele aflate in Arhivele Statului cu diverse pricini legate de proprietati : o circiuma de pe mosia Cartejanii, in 1825, actul de danie pentru 10 stinjeni la mosia Roata, in 1827, alti 20 de stinjeni la Roata, actul de danie al Voichii pentru 9 stinjeni de mosie la Roata. 

Timotei (1828 � 1837) � Prin ordin al domnitorului Grigorie D. Ghica Voevod, arhimandritul Timotei este instalat egumen la Stavropoleos : 
� Dat-am domneasca noastra carte cuviosului arhimandrit Timoteiu si carele prin stirea prea sfintii sale parintele mitropolit tarii l-am orinduit domniea mea igumen la manastirea Stavropoleos de aici din Bucuresti in locul celui ce au fost pina acum ; deci mergind la numita manastire sa aiba a face zapis toate lucrurile manastirii miscatoare si nemiscatoare prin cite sunt dupa orinduiala a tinea manastirea in bunastare, a drege si a meremetisi cele stricate, a nu ajunge manastirea la darapanare, sa plateasca si datoriile acestii manastiri sa iconomiseasca bine zastrea manastirii, a o aduce la spor si adaos si in scurt sa fie indatorat negresit numitu igumen a ocirmui manastirea intocmai dupa glasuirea ctitoricestii orinduieli ce are stiuta si legiuita prin cele adevarate testamenturi ca sa se cunoasca buna iconomie si vrednicia in fapta.Pentru care poruncim domnia mea parintilor si slugilor si robilor sfintei manastiri sa fiti cu toata supunerea si ascultarea catre numitu igumen ca sa poata savirsi trebile manastirii fara de cusur� 
Ingrijindu-se din timp de cele trebuincioase pentru obstescul sfirsit, Timotei isi face, la 29 aprilie 1832, testamentul: 
�Fiind om muritor si cu deplina judecata si necunoscind, dupa Sfinta Evanghelie, nici ziua si nici ceasul mortii mele, hotarasc ca < bunurile> mele si ale manastirii Stavropoleos sfinte si intregi sa fie impartite astfel : 
1. Ierodiaconul Antim trimis de catre manastirea chiriarhiceasca, cu scrisoare pecetluita cu pecetea manastirii noastre de acolo din 1831, mai 8, va fi urmasul meu si deplin imputernicit de a lua in primire toate lucrurile miscatoare si nemiscatoare, iar dupa moartea mea sa chiverniseasca cu frica lui Dumnezeu, cu intelepciune toate ale manastirii. 
2. Din grosii citi se vor stringe din vinzarea vinurilor mele din anul acesta sa fie depusi la loc sigur, grosi 10.000, adica zece mii grosi, din a caror dobinda anuala sa se trimita patriei mele Ostanita, ca sa se dea dascalului de acolo, invatat si cuminte fiind, ca sa invete <carte > copiii comunei mele si ai satelor dinprejur, pentru pomenirea mea. 
3. Pe Spiru, nepotul meu, cu sotia sa Elena, pentru multele servicii facute de ei manastirii si persoanei mele, proestosul si epitropii din perioadele ce vor urma sa-i lase sa locuiasca in odaia in care a locuit Haralamb sau in cea a dascalilor, ca sa stea pe viata, fara chirie. De asemenea las pe linga acestea, aceluiasi nepot, Spiru, una suta galbeni imparatesti si sotiei sale Elena, grosi o mie, pentru multele ingrijiri ce mi-au facut. 
Las copilului de suflet, orfan, grosi cinci sute, pentru invatatura si imbracaminte si alte trebuinte ale acestuia. 
4. Preotilor, din comuna mea Ostanita, sa se dea fiecaruia cite o suta cincizeci de grosi, ca sa ma pomeneasca si acestia, acolo. 
Cite rude se vor gasi acolo, pina la gradul sase, sa se dea acestora cite cincizeci de grosi si nimic altceva. Nepotului meu de aici, Anastasie, las cinci sute de grosi. 
5. Fratelui meu Vasile las galbeni imparatesti una suta, din care sa dea si fiilor sai cit va binevoi si sa ma pomeneasca. 
6. Nepotului meu de frate, Gheorghe, las un inscris de sase mii de grosi ai manastirii � Stilos si Divreos�, ca sa foloseasca dobinda acestora atit el cit si mostenitorii sai si in fiecare an sa-mi faca parastas mie si intreg neamului nostru . 
7. Las deplin epitrop al meu pe kir Gheorghe Paapa, sa dispuna de toate cele de mai sus poruncite de mine, el fiind si epitrop al manastirii si mai intii sa dispuna cele necesare pentru mintuirea sufletului meu, toate indatoririle crestinesti pina la trei ani. 
Sa adune toti grosii de pe inscrisurile mele de la datornici si sa preia banii ce se vor gasi si grosii vinurilor mele de anul acesta si dupa ce va da cele de mai sus intregi fiecarui, sa pastreze pentru sufletul meu, ca sa dea saracilor, ce va crede de cuviinta, luind chitanta pentru sumele donate si ce va ramine din ele sa-i trimeata la manastirea de Jos < Epir >.Aceluiasi epitrop al meu las un inscris al raposatei Facalina, grosi 1500, sa-i incaseze si sa-i dea fiicei sale Aglaia, ca zestre, careia ii mai las o tava de argint din Rusia si un ibric de argint ; las de asemenea epitropului meu si binecuvintarea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. 
8. Ierodiaconului Antim, urmasul meu, las o giubea buna si un nou anteriu, rasa mea si camilafca ; toate celelalte haine pina la una le las lui Eleni, sotia lui Spiru pentru grija ce a avut fata de mine in orice imprejurare . 
9. Via mea din Valea Larga, cit s-a cumparat din grosii mei, o las paracliserului de jos al cimitirului. 
10. Las lui Popa Ioan, grosi 250. 
11. Oricine, ruda sau strain va incerca sa strice acest testament al meu sa fie de Dumnezeu blestemat si sa aibe si blestemele tuturor sfintilor.. 
Timotei Stavropoleanul adeveresc� 
La 1 mai 1832, testamentul este completat cu lista unor bunuri personale pe care Timotei le rinduieste sfintei manastiri si care nu se vor putea instraina : 
� De asemenea zece tacimuri de argint, cutite, linguri, furculite, las manastirii, ca sa fie folosite la parastase, de catre proestosii care vor veni, de asemenea si toate celelalte vase si lucrurile dupa cum se arata mai jos : 
1 bucata de lemn sfint 
1 bucata din moastele Sfintului Haralambie 
1 bucata din moastele Sfintului Procopie 
1 bucata din moastele Sfintului Pantelimon 
1 bucata a lui Ignatie, purtatorul de Dumnezeu 
1 bucata a lui Eustratiu martirul 
1 bucata a lui Gheorghe, purtatorul de biruinta 
1 bucata a Sfintului Hrisostom 
1 bucata a Sfintului Gheorghe, de asemenea 
1 bucata de sfinte moaste a unui anonim 
1 bucata din ale lui P.P. 
1 bucata a Sfintului Apostol Andrei 
1 bucata mir a Sfintului Dumitru 
1 bucata mir a Sfntului Atenaghene, episcopul Tessalonicului 
1 bucata a Sfintului Ioan Prodromul 
1 bucata a Sfintului Petru, anonim 
1 bucata cruce cu putin lemn 
1 bucata a Sfintului Grigore Decapolitul 
1 bucata a Sfintului Theodor Tiron 
1 bucata a Sfintului Vasilie, mina 
1 bucata a Sfintului Ioan Milostivul 
21, adica doua zeci si una bucati, acestea ramin vesnic la sfinta noastra manastire < si > care nu se pot instraina. 
- Timotei Stavropoleanul, adeveresc 
- Gheorghe Popa, care a scris, martor 
- Caminarul Constantin Buri, marturisesc ca insusi Stavropoleanul, Kir Timotei mi-a spus prin viu grai ca este testamentul sau si am semnat 
- Antim, ierodiaconul, martor grabit, fara citirea cuprinsului 
- Spiru Nicolae, martor � 
Incepind cu 1837, nu pe Antim ierodiaconul il vom gasi ca urmas al lui Timotei, asa cum rinduise in testament, ci pe Leontie, protosinghelul.

Leontie ( 1837 � 1859 ) 
Indepartat de la egumenie la 20 septembrie 1837 de catre Departamentul Logofetii trebilor bisericesti ( Ministerul Cultelor) si inlocuit de preotul Gheorghie Economul, protosinghelul Leontie este reintegrat ca egumen la 11 octombrie 1838.Invinuit de a nu fi trimis chiriarhicestii Manastiri Gura embaticul Manastirii Valea din judetul Muscel, Leontie este probabil gasit fara vina, pentru ca il gasim in documente administrind treburile Manastirii Stavropoleos pina la anul 1859. 
  
Atit hanul cit si biserica au fost miluite generos de domniile fanariote, egumenii primind de la domnitori hrisoave de intarire a milelor acordate ; la 13 ianuarie 1733, Constantin Nicolae Mavrocordat daruieste Manastirii Stavropoleos vinariciul domnesc din dealul Boldestilor si Malaiestilor, la 15 ianuarie 1853 voievodul Matei Ghica da carte de intarire privitoare la drepturile manastirii : 
� �.sa ia in toti anii de la camara cite 50 taleri la ziua praznicului sfintilor ingeri, si sa scuteasca de dijmuit stupi 300 si rimatori 300, si de pogonarit pogoane 20 si de vinariciu cit vin sa va face intr-aceste vii, si de oierit oi 250, si toate odaile din hanul ce iaste imprejurul besearicii de fumarit, si bacania din hanu de fumarit, de schimbul banilor, si de toate altele ce ar esi pe alte bacanii, si pivnita iarasi de fumarit, de camanarit, de vama, si de vin domnesc, si hangiul, si bacanul, si circiumarul inca sa fie scutiti de toate dajdiile, si orinduielile ce ar esi peste an de la vistierie pe tirg, si pe tara, de nimic sa nu fie suparati. 
Asijderea si zeace liudi sa fie scutiti de toate dajdiile, si orinduialele vistieriei, ca sa fie de poslusania sfintei manastiri, pastori, stupari, ciobani, vacari, viiari, si sa aiba a lua si vinariciu din dealul Boldestilor sud Saac cu parparul. 
Si dupa aceea au intarit si au inoit aceasta mila si domnia sa raposatul intru fericire parintele domniei meale Io Grigorie Ghica Voievod si domnia sa unchiul domniei meale Costandin Nicolae Voevod si domnia sa Mihai Voevod Racovita, toti prin hrisoavele domniilor sale.�